A fost odata...neah.. asa incept povestile cu happy ending....a mea incepe simplu: Era vara,un inceput frumos asemenea vremii de afara,ei doi copii ce aveau sa descopere impreuna acea iubire adolescentina despre care doar in carti si`n filme auzisera.La inceput erau prieteni,se vedeau aproape zilnic iar cand se vedeau racoarea serilor de vara ii unea intr`o imbratisare prin care aveau sa simta pentru prima data bataia inimii celuilalt,caldura corpului,respiratia,parfumul.Se simteau bine impreuna asa,ca prieteni,fara sa stie ca in acele zile in care ea a parasit agitatia Bucurestiului aveau sa simta atat de mult lipsa unu altuia.Isi gaseau refugiul in mesajele pe care si le trimiteau .Mesaje simple precum "Ce faci?:*" erau suficiente pentru a le reda zambetul pe buze.Intorcandu`se in Bucuresti au inceput sa se intalneasca iar;ii vedeai si simteai ca se plac,simteai ca vor sa fie impreuna si te intrebai de ce nu fac nimic in privinta asta.Timiditatea i`a facut sa astepte pana pe 20 iulie cand in Gradina Japoneza,toate sentimentele adunate pana atunci aveau sa se uneasca intr`un sarut primit ca porunca.Si au ramas acolo,cateva ore in care nu stiau ce sa`si spuna unu altuia,in care orice cuvant era inlocuit cu un sarut,orice gand era inlocuit cu o imbratisare.Isi spuneau cuvinte frumoase,adormeau si se trezeau cu imaginea celuilat in minte,in inima.Ea,nu mai simtise niciodata asta si chiar daca pana atunci ii era frica de cuvantul pe care nu`l mai spusese niciodata se simtea datoare sa`i multumeasca pentu modul in care reusea sa o faca fericita si i`a soptit timida si tematoare primul TE IUBESC.Si se iubeau si simteau ca unul fara altul n`ar putea sa traiasca.El a invitat`o sa`i cunoasca mama si ea,descurajata de faptul ca nu mai facuse asta pana atunci,accepta cu ezitare.Femeie care la inceput parea sa lupte pentru relatia lor,care era fericita ca ea nu era ca toate celelalte avea sa devina peste ceva timp personajul negativ,care ar fi facut orice sa`i desparta.Si trimpul a trecut pe langa ei fara sa`si dea seama si fiecare zi de 20 era motiv de sarbatoare pentru ei.Si dat fiind faptul ca era o experienta noua pentru amandoi,greselile n`au intarziat sa apara.Ea ii oferise tot ce avea mai bun si se nastea in ea o gelozie prosteasca,infantila care conducea la nopti intregi de certuri insa care se terminau de fiecare data cu "te iubesc si nu vreau sa te pierd niciodata ".Si`si promiteau ca vor sta 69 de ani impreuna,ca se vor iubii pana cand moartea ii va despartii.O data trecuta de 1 an ,relatia lor a inceput sa se schimbe si retraiau in fiecare zi ziua de ieri fara sa se gandeasca ca gresesc,fara sa se gandeasca ca in stilul asta cei 69 de ani pe care si`i propusesera sa`i traiasca impreuna aveau sa se rezume doar la 1 an si 2 luni.El a hotarat ca o sa`i fie mai bine fara ea si i`a cerut sa`l uite fara a`i da macar un timp in care sa se obijnuiasca cu ideea.Din vorbele lui un an si cateva luni se transforau in cateva secunde la care oricine ar fi putut sa renunte cu usurinta.Si ar fi fost dispusa sa faca orice sa`l simta din nou aproape,sa`l sarute si sa`i reaminteasca ca a invatat`o sa iubeasca sincer .Dar e prea tarziu...
End of the story?http://www.youtube.com/watch?v=9vYTjx1P9R8&feature=related
:-<.....macar raman amintirile....cum imi place sa spun " flacara pasiunii s a stins, dar a ramas un fum de amintiri >:D<...ce are mirosul parfumului lui <3
RăspundețiȘtergere